Ișlere, una dintre cele mai iubite fursecuri cu cremă. Acest desert de origine austriacă este prezent în familia noastră la orice sărbătoare. Bunica nu concepea Crăciun sau Paști fără ișlere. Unchiul meu Doru, fratele mamei mele este înnebunit după ele. Sunt multe rețete pe net, unele care spun că sunt originale. Care este într-adevăr rețeta originală, nu știm. Ce știu eu este că rețeta pe care am să o scriu aici este cea străveche, pe care familia mea o face de mai bine de 100 de ani. Este o rețetă ușor diferită de ceea ce am văzut pe net. Poate și ceva mai greu de făcut și care necesită puțină răbdare. Dar, vă promit că merită toată răbdarea voastră. Ișelere mai fragede nu ați mâncat. Multe promit că se topesc în gură. Ale mele nu doar promit, chiar se topesc. Și asta pentru că au mici secrete.
Cu ce este diferită această rețetă?
O să spuneți că laud prea mult rețeta aceasta. Dar țin foarte mult la ea. Și vă rog să mă credeți că în mod normal este o rețetă ce nu se dă. Știți doamnele acelea care fac bunătăți, dar nu dau rețeta? sau o dau greșită pentru ca doar lor să le iasă bine? 🙂 Exact așa este rețeta aceasta. Îți vine foarte greu să o dai, pentru ca secretele reușitei aparțin familiei de foarte mulți ani și s-au perpetuat doar intern. Dar, cu acordul mamei mele azi vă împărtășesc toate aceste secrete. Și ca să mă credeți că este o rețetă autentică, vă las mai jos poza făcută caietului vechi de rețete al mamei mele, unde ea și-a scris că este rețeta de la mama ei, adică bunica. Cantitățile sunt mai mari decât ce vă scriu eu, pentru că eu am făcut acum jumate de porție.
Rugăminte specială: nu vă descurajați de la prima încercare. Ișlerele ies dacă respectați întocmai instrucțiunile mele. Da, aluatul este foarte sfărâmicios și enervant 🙂 Dar, așa trebuie să fie pentru ca să iașă cele mai bune ișlere, care să nu fie tari și care să devină tot mai bune pe zi ce trece și stă crema în ele. Știți cum este încercarea de a face macarons? unde e obligatoriu să respecți 100% rețeta și indicațiile și să ai enorm de multă răbdare pentru ca să iasă? La fel este și cu această rețetă. Nu vreau să vă descurajez de la început, dar sunt onestă cu voi. Nu este o rețetă la fel de simplă precum restul de pe blog. Dar, așa cum am mai spus, merită tot efortul. Mai ales pentru sărbători. Dacă treceți de etapa aluatului, restul este floare la ureche.
Aluatul, bată-l vina 🙂
El este cel care dă bătăi de cap. Datorită faptului că este foarte sfărâmicios, restul rețetelor pe care le găsiți pe net au în compoziție și ou sau smântână sau ambele. Aluatul, mai este și destul de lipicios de suprafața de lucru și de sucitor. Și pentru asta lumea recomandă făină. Dar, orice gram de făină în plus duce la ișlere mai tari și mai puțin fragede. Bunica avea o vorbă: „orice șir în plus de făină strică ișlerele”. Așa că eu zic să o ascultăm, pentru că știa ea ce zice. A făcut mii de ișlelere în cei 85 de ani pe care i-a trăit!
Secretul numărul 1: nu adăugăm nimic în plus față de rețetă, chiar dacă ne tentează rău de tot 🙂
Vă pun mai jos o poză să vedeți la ce mă refer când zic că este sfărâmicios aluatul.
Secretul numărul 2: foarte important este untul folosi. Cu cât mai gras și mai de calitate, cu atât mai bine. Eu folosesc Lurpak. L-am testat și retestat și nu a dat greș niciodată. Și nu, nu sunt plătită să-l promovez 🙂 Deși nu mi-ar displăcea asta, sincer vă spun 🙂 La cât de mult îl folosesc cred că aș fi un bun brand ambasador 🙂 🙂
Și ce-i de făcut cu aluatul ăsta cu caracter așa dificil? 🙂
Secretul numărul 3: în primul rând rupem bucăți mici din el și-l întindem pe suprafață mică. De obicei când decupăm fursecuri întindem o foaie mare și decupăm multe de o dată. Aici întindem cât să decupăm 5-6 cerculețe o dată. Și procedăm astfel până la final. Aluatul se întinde subțiere. Ișlerele grose nu sunt la fel de fragede. Vedeți în poză cât de subțire este cerculețul decupat.
Aluatul se va lipi de sucitor. Trebuie să-l curațați cu mâna (fără făină) de fiecare dată.
Secretul numărul 4: De asemenea, aluatul se va crăpa pe margini și uneori și în interiorul micuței foi întinse. Nu-i bai, ar zice bunica mea. Se lipește cu degetele.
Secretul numărul 5: fiind atât de sfărâmicios este nevoie să transferi cerculețul în tavă cu o spatulă sau un cuțit lat, care să acopere toată suprafața micului fursec.
Secretul numărul 6: spun micul fursec pentru că în familia noastră ișlerele sunt micuțe cât să bagi unul o dată în gură. La cofetărie găsiți ișlere de 3 ori mai mari decât cele pe care le facem noi. Bunica uneori le decupa extrem de mici, cu degetarul. Eu nu am degetar (și nici răbdare ei 🙂 dar le decupez cu un pahar cu diametrul de 4 cm. Experiența gustului este, zic eu, mult mai satisfăcătoare când ișlerul este mic. Și vizual arată mult mai bine. Dar și nervii sunt puși mai tare la încercare în timpul preparării 🙂 🙂
Totuși, din când în când, mai ales de sărbători cred că merită să ne punem răbdarea la încercare cu ișlerele acestea delicioase.
Ingrediente pentru aproximativ 30 de bucăți
Aluat
- 180 gr făină
- 100 gr nucă măcinată fin (neapărat coaptă înainte de măcinare)
- 100 gr unt moale cu peste 80% grăsime
- 70 gr zahăr
- un praf de sre
Crema
- 50 gr unt
- 50 gr zahăr pudră
- 30 gr cacao
- un gălbenuș de ou (! doar gălbenușul)
- o linguriță extract de vanilie
- un praf mic de sare
Glazură
- 65 gr ciocolată topită pe baie de abur
Mod de preparare ișlere
Pentru a prepara aluatul de ișlere vom înmuia ușor untul, însă nu trebuie să fie lichid. Avem nevoie să fie foarte moale. Apoi punem peste el restul ingredeintelor și amestecăm. Când aluatul începe să se lege, îl frământăm ușor până reușim să-l adunăm într-o bilă. Așa cum am specificat anterior, aluatul este foarte sfărâmicios. Dar, așa trebuie să fie. Nu este nevoie să lăsăm aluatul la frigider. El se lucrează imediat după frământare. Nu mă întrebați de ce, dar bunica ținea mult la treaba aceasta, să facă fursecul pentru ișler cât mai repede după frământarea aluatului.
Decuparea frusecurilor
Partea cea mai dificilă este acesta. Luăm bucăți mici de aluat și le întidem cu sucitorul. Nu adăugăm făină, chiar dacă se lipește. Întindem cât să decupăm 5-6 cerculețe o dată, nu mai mult. Și procedăm astfel până la final. Aluatul se întinde subțiere. cam de 4 mm.
Transferăm micile fursecuri în tavă cu o spatulă lată. Coaceam în cuptorul preîncălzit la 160 de grade, timp de 10-14 minte. Totul depinde de cuptorul vostru. Sunt gata când devin aurii. Le scoatem din tavă tot cu spatula lată și foarte multă grijă pentru a nu le rupe. Le lăsăm la răcit pe un grătar.
Crema
Punem untul, zahărul, cacaoa, vanilia și sarea într-un vas și le mixăm până se încorporează. Atenție, nu mixați excesiv, mai ales dacă nu aveți un unt de foarte bună calitate, pentru că se va tăia. Adăugăm apoi și gălbenușul și mai mixăm puțin pentru ca să se încorporeze și el. Da, oul este crud. Așa-l punea și bunica. Dacă nu vă place ideea, puteți să-l gătiți pe baie de abur, dar aveți grijă să nu-l faceți omletă. Dacă-l gătiți, adăugați-l doar după ce se răcește. Crema rezultată este foarte fină și bună.
Montarea ișlerelor
Este nevoie să avem număr par de cerculețe de fursec. Pe jumate din ele punem cremă și apoi punem cealaltă jumătate peste. Topim ciocolata pe baie de abur, o lasăm să se răcească puțin și ungem fiecare ișler cu ea. Bunica făcea o glazură din zahăr, cacao și apă. Dar, până să moștenim noi rețeta a renunțat la ea și punea și ea ciocolată. Iar rețeta fixă a glazurii nu o avem și nu ne-a ieșit niciodată ca cea a buncii.
Ișlerele se păstrează la loc rece, în cămară sau chiar în frigider. Se pot face cu câteva zile înainte. Cu cât stau mai mult cu crema în ele, cu atat mai bune devin.
Ișlere – o feerie în bucătări!
Dacă vă plac rețetele mele, mă puteți urmări și pe
De asemenea, dacă ți-a plăcut rețeta, apreciez dacă o distribui. Iar dacă o pregătești și tu, anunță-mă și pe mine. Poți folosi @foodfeeria pe Instagram și așa voi afla și eu că te-ai bucurat de o rețetă de a mea.